Într-un oraș mic, ascuns între dealuri și păduri dese, trăia un băiețel pe nume Andrei, un visător cu o imaginație bogată. La doar 10 ani, el nu se juca ca ceilalți copii, ci își petrecea timpul construind invenții din obiecte vechi. Fascinat de lume și dornic să ajute oamenii, Andrei a creat o mașină specială, care avea să-i schimbe viața. Această poveste ne poartă prin emoțiile sale, de la visul de a aduce bucurie, până la dezamăgirea profundă a respingerii.

Visul unui copil

Andrei își dorea să creeze ceva important, ceva care să ajute oamenii.

— Vreau să fac ceva care să nu lase pe nimeni singur niciodată, își spunea el în șoaptă, lucrând noaptea târziu.

Tatăl lui lucra mult, iar mama lui era mereu obosită. În casă era liniște, uneori prea multă liniște. De aceea, Andrei voia să creeze „mașina care aduce bucurie”.

După luni de muncă, a terminat-o. Era un dispozitiv mic, făcut din fire de cupru, o cutie de metal și o lumină albastră care pâlpâia ușor. Când îl porneai, emitea sunete calde și imagini proiectate pe perete: amintiri fericite, zâmbete, locuri luminoase.

Andrei era sigur că va impresiona pe toată lumea.

Ziua prezentării

La școală, profesorul a anunțat:

— Astăzi fiecare elev își va prezenta proiectul.

Inima lui Andrei bătea tare. Își ținea invenția strâns în ghiozdan, ca și cum ar fi fost ceva viu.

Când i-a venit rândul, a urcat timid în fața clasei.