O logodnă care nu era deloc ce părea

Lenuța mătura curtea liniștită a casei sale din marginea satului, când sunetul unei mașini elegante a rupt tăcerea după-amiezii. Nu era o mașină obișnuită pentru acel drum prăfuit, iar când s-a oprit la poartă, femeia și-a îndreptat spatele și și-a aranjat basmaua cu grijă.

Din mașină a coborât un bărbat. Elegant. Prea elegant pentru acel loc. Costumul îi era perfect călcat, papionul așezat impecabil, iar privirea lui părea mai degrabă obișnuită cu sălile de conferințe decât cu ulițele de sat.

— Pe cine căutați? a întrebat Lenuța, sprijinindu-se de coada măturii.

Bărbatul a verificat rapid telefonul, apoi a ridicat privirea.

— Aici locuiește Iulia Zaharia?

A făcut o mică pauză.

— Sunt logodnicul ei.

Lenuța a încremenit.

Logodnic? Iulia avea abia nouăsprezece ani. Și niciodată nu pomenise nimic despre vreun băiat, cu atât mai puțin despre o logodnă.

Fără să mai stea pe gânduri, a strigat din toată puterea:

— Iulia! Ieși imediat afară!

Din casă s-a auzit o foșnire, apoi fata a apărut în prag. Ținea un sandviș uriaș în mână și mesteca fără griji, ca și cum lumea întreagă era în pauză.

Dar când privirea i-a căzut pe bărbat, s-a oprit brusc.

— Marian? a întrebat ea, nesigură.

— Iulia? a răspuns el la fel de surprins.

Și pentru câteva secunde, niciunul nu a mai spus nimic.

Se priveau ca doi străini care încearcă să recunoască o amintire veche.

Și, într-un fel, chiar asta erau.

Se cunoscuseră pe internet. Ore întregi de conversații, fotografii editate, promisiuni scrise în mesaje târzii. Dar realitatea din fața lor era diferită.

Iulia nu era blondă, cum fusese în poze. Era brunetă, cu părul prins lejer și obrajii ușor roșiatici.
Marian nu era acel bărbat perfect din fotografii. Era mai obosit, mai matur, dar cu o privire sinceră care nu putea fi filtrată.

Lenuța, care privea scena cu brațele încrucișate, a izbucnit în râs.

— Măi copii, voi nici nu vă recunoașteți unul pe altul!

Cei doi au roșit în același timp.

— Nunta se mai face sau o anulăm înainte să înceapă? a întrebat ea, amuzată.