M-am uitat la soția mea, Maria. Își strângea geanta la piept cu atâta forță încât degetele ei deveniseră albe. Nu a scos niciun sunet, dar o singură lacrimă, lungă și fierbinte, i s-a scurs pe obraz, lăsând o dâră pe pielea palidă. Dincolo de ușă, pe holul spitalului, se auzeau pași grăbiți și zgomote de cărucioare. Lumea își continua cursul, în timp ce a mea tocmai se prăbușise.

Ultimele momente

— „Cât mai am, domnule doctor?”, am întrebat. Vocea mea a sunat straniu de calmă, ca și cum aș fi întrebat cât mai este până la plecarea unui tren.

— „Maximum trei luni, Răzvan. Recomandarea mea este să mergi acasă. Să petreci acest timp cu familia ta, cu fetița ta. Să îți pui lucrurile în ordine. Îți vom prescrie o schemă puternică de medicație paliativă pentru ca durerile să fie suportabile.”

Să-ți pui lucrurile în ordine. O expresie elegantă folosită pentru a spune: Pregătește-te de înmormântare.